Ctitorie voievodală și martirică întemeiată în anul 1676 de către Sfântul Mitropolit Teodosie al II-lea de la Brazi. Un sanctuar al isihiei, ocrotit de stejari seculari de peste 400 de ani.
Sinteză documentară extrasă din mărturiile istorice și arhivele mănăstirii
Situată în pitoreasca zonă deluroasă a comunei Movilița din județul Vrancea, la numai 9 kilometri de orașul Panciu, Mănăstirea Trotușanu reprezintă unul dintre cele mai luminoase repere monahale ale Eparhiei Buzăului și Vrancei.
Întemeiată inițial ca schit în 1676 de către Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie al II-lea (Mitropolitul Moldovei), așezarea a traversat epoci de mare înflorire, dar și încercări dramatice: războaie distrugătoare, cutremure și 30 de ani de pustiire forțată impusă de regimul ateu comunist.
După 1990, prin strădania maicilor starețe Magdalena, Antuza și Dionisia, alături de părinții duhovnici Calinic și Filaret, mănăstirea a fost rezidită, îmbogățită cu o bibliotecă remarcabilă, un muzeu de patrimoniu și resfințită solemn în anul 2017 de către ÎPS Arhiepiscop Ciprian.
„Întru slava, cinstea și preamărirea Celui în Treime lăudat... au înălțat pe locul satului Trotușanu schit pentru mai buna nevoință a monahilor iubitori de liniște...”
— Din Pisania de pe fațada Bisericii Mari (resfințită în 2017)
| Ctitor inițial | Sf. Mc. Teodosie al II-lea (1676) |
| Ctitor biserică cărămidă | Schimonahia Atanasia Codreanu (1858) |
| Localizare | Movilița, jud. Vrancea (9 km Panciu) |
| Hramuri principale | Sf. Nicolae • Sf. Anastasia Romana |
| Paraclis de iarnă | Izvorul Tămăduirii • Sf. Teodosie |
| Statut arhitectural | Ansamblu monahal restaurat integral |
| Patrimoniu natural | Stejari seculari de peste 400 de ani |
Selectează o categorie pentru a filtra principalele aspecte istorice, arhitecturale și duhovnicești
Origini din secolul al XVII-lea (leatul 7184)
Schitul a luat ființă în 1676 prin binecuvântarea Mitropolitului Moldovei Teodosie al II-lea (de la Mănăstirea Brazi, canonizat ca Sfânt Mucenic în 2003) pentru nevoința călugărilor iubitori de liniște.
Schimonahia Atanasia Codreanu
Venită de la Buciumeni, maica Atanasia zidește din averea proprie (1800 de galbeni) biserica trainică din cărămidă, ajutată de ieromonahul Irinarh Borșescu de la Brazi, înlocuind vechea bisericuță de lemn din 1809.
Gloanțe, cutremur și 30 de ani de tăcere
Biserica a fost ciuruită de obuze în Primul Război Mondial și șubrezită la seismul din 1940. În anii 1959-1960, Decretul comunist 410 a izgonit maicile și duhovnicii, lăsând locașul pustiit timp de trei decenii.
Frescă, sculptură în piatră și incintă
Sub conducerea maicii starețe Dionisia Borcea, a părintelui Filaret Urse și îndrumarea ÎPS Ciprian, s-au executat pictura frescă de Cristian Panțu, sculptura monumentală de Gheorghiță Adăscăliței și zidurile de incintă.
Manuscrise, artă universală și pomelnice
Un tezaur atestat în documentele mănăstirii: sală de lectură cu mii de volume (patristică, marii clasici, colecția completă Clasicii Picturii Universale) și muzeu cu pomelnice originale din anii 1800, 1859 și 1866.
Peste 400 de ani de liniștire și rugăciune
Dincolo de zidurile din piatră, stejarii seculari falnici veghează o troiță de lemn maramureșeană. Alături, aghiazmatarul coborât în adânc și fântâna cu basorelief creează un spațiu desăvârșit de meditație.
Evenimentele cardinale care au marcat existența sfântului așezământ din 1676 până în prezent
Sfântul Mitropolit Teodosie al II-lea al Moldovei zidește schitul pe moșia satului Trotușanu pentru călugării ce căutau isihia.
Starețul Dimitrie de la Brazi ridică biserica veche de lemn, dăruită ulterior satului Viișoara-Bou când s-a zidit biserica de cărămidă.
La 1 august, maicile Varahia, Elisaveta și Manasia vin la Trotușanu; schitul este așezat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.
Schimonahia Atanasia Codreanu construiește din fonduri proprii (1800 de galbeni) biserica de cărămidă în formă de cruce.
Luptele din Primul Război Mondial devastează mănăstirea; biserica e lovită de proiectile, iar maicile sunt nevoite să se refugieze.
Stareța Minodora Samson reface chiliile și acoperișul bisericii din tablă cu ajutorul credinciosului Vlădescu Olt din București.
Cutremurul puternic din noiembrie 1940 avariază profund zidurile bisericii de cărămidă.
Autoritățile ateiste alungă obștea de maici și duhovnicii Teofil și Dosoftei; mănăstirea rămâne închisă forțat timp de 30 de ani.
Maica stareță Magdalena Petrovici reaprinde candela credinței la Trotușanu cu binecuvântarea Arhiepiscopului Epifanie.
Se construiește Paraclisul „Izvorul Tămăduirii”, pictat ulterior în frescă între 2002-2003 de pictorița Rădița Dinu.
Finalizarea picturii frescă noi, a bibliotecii, a muzeului și a zidurilor de piatră sub stareța Dionisia Borcea, sfințită pe 21 aprilie 2017 de ÎPS Ciprian.
Apasă pe oricare obiectiv pentru a citi descrierea detaliată din dosarul de patrimoniu
Monument ridicat de schimonahia Atanasia Codreanu. Formă de cruce, catapeteasmă sec. XIX și piatră de sfințire din 1858.
Construit după revenirea obștii în 1990. Pictură frescă realizată de Rădița Dinu în 2002-2003, destinat slujbelor de iarnă.
Sală de lectură generoasă adăpostind teologie patristică, dicționare, marii clasici și serii de artă universală.
Pomelnice vechi din anii 1800, 1859, 1866, icoane pe lemn din prima jumătate a sec. XIX și veșminte liturgice de patrimoniu.
Spațiu de smerenie coborât în adânc pentru agheazmă și altar exterior cu coloane sculptate pentru marile liturghii.
Codru secular ce depășește zidurile de piatră, adăpostind o troiță de lemn maramureșeană dedicată rugăciunii neîncetate.
Comorile spirituale, operele de artă și mărturiile de patrimoniu ale mănăstirii
Informații utile pentru pelerinii și vizitatorii Mănăstirii Trotușanu
Mănăstirea Trotușanu este o oază de liniște și viață duhovnicească. Pelerinii sunt rugați să păstreze o ținută decentă și cuviincioasă specifică spațiului ortodox.
Program Liturgic: Sfintele slujbe se săvârșesc zilnic (Ceasurile, Vecernia, Utrenia și Sfânta Liturghie). Pe timpul verii, liturghiile duminicale au loc adesea la Altarul în aer liber.
Pangarul Mănăstirii: Pune la dispoziția pelerinilor cărți de rugăciune, tămâie, iconițe și lumânări de ceară curată.